Starea de prezență
Grecia! Plajă! Soare! Liniștea micilor valuri care se sparg în malul pietros! Munți și soare! Vacanță și eu! Alături de maestru și de prieteni, gândurile se calmează și iau forme fascinante, experiențele se înmulțesc rapid iar creierul meu face conexiuni rapide în jurul ideilor iscate la o masă în tihnă. Chiar și acum când adun aici aceste idei revine starea și mă umple de armonia născută dintr-o gândire deschisă, creativă. Prima idee născută din dorința nestinsă de a înțelege cum funcționează totul (a înțelege plenar, cu creier și inimă înseamnă a simți aceste lucruri) a fost legată de starea de prezență. Acel ACUM și AICI! Are cumva legătură și cu timpul – la prezent – dar și cu starea de simțire pe care o ai atunci când stai fără să faci nimic și în care nu te plictisești de tine. Este acea stare în care simți că ai un corp (dar nu ești corpul), în care simți că ai cap, gât, trunchi, mâini, picioare. Închipuie-ți senzația în care te urci prima dată într-un autotur...