Starea de prezență


 

Grecia! Plajă! Soare! Liniștea micilor valuri care se sparg în malul pietros! Munți și soare! Vacanță și eu!

 

Alături de maestru și de prieteni, gândurile se calmează și iau forme fascinante, experiențele se înmulțesc rapid iar creierul meu face conexiuni rapide în jurul ideilor iscate la o masă în tihnă. Chiar și acum când adun aici aceste idei revine starea și mă umple de armonia născută dintr-o gândire deschisă, creativă. 

Prima idee născută din dorința nestinsă de a înțelege cum funcționează totul (a înțelege plenar, cu creier și inimă înseamnă a simți aceste lucruri) a fost legată de starea de prezență. Acel ACUM și AICI! Are cumva legătură și cu timpul – la prezent – dar și cu starea de simțire pe care o ai atunci când stai fără să faci nimic și în care nu te plictisești de tine. Este acea stare în care simți că ai un corp (dar nu ești corpul), în care simți că ai cap, gât, trunchi, mâini, picioare. Închipuie-ți senzația în care te urci prima dată într-un autoturism. Explorezi totul. Atingi cu mâinile, vezi cu ochii, nările se dilată la mirosul mașinii, de piele, plastic și metal. Tu nu ești mașina, dar de minunezi de ea, de creație, de originalitate și chiar de imperfecțiuni. 

Apoi treci la a face același lucru cu tot ce este în jur.  Tot ce te înconjoară merită atenția ta. Fie că ești în natură sau ești înăuntrul unei clădiri, începând de la ce se află în proximitatea ta și până unde poți percepe cu simțurile, toate fac parte din prezentul și realitatea ta și îți merită toată atenția. Aici Maestrul a propus și un joc – așa cum face el, mereu în glumă dar mereu serios. Un joc pentru toată lumea, un exercițiu pe care îl pot face și copii și cei care se cred mai puțin copii:

”Așază-te confortabil, de preferat sau în picioare sau în poziția lotus dacă preferi, dar mereu să fii atent la verticalitatea spatelui tău. Ea trebuie să facă unghi perfect drept cu șezutul. În felul acesta vei permite tuturor organelor tale, dar și chakrelor să se așeze în poziția lor firească, de bună normalitate și funcționare. Trage umerii în spate, ești un om drept și mândru și asta trebuie să emane corpul tău. Tălpile picioarelor lipește-le în totalitate de pământ sau podea, după caz. Arată și arată-ți că faci parte din tot, că aparții la întreg  și ești tu însuți un întreg aparținător. Ai rădăcini pe care nu le negi și le accepți în totalitate. Respiră. Simte cum aerul întră și iese din plămânii tăi – cel mai firesc lucru – dar acum ești conștient de asta. Te uiți la tine cum respiri și cum corpul tău face asta și ai să vezi cum involuntar ai să respiri mai profund, mai adânc și mai plenar. Nu închide ochii. Deschide-ți toate simțurile. Ai cinci principale! Folosește-le pe toate. Privește în jur și fixează-și atenția pe un lucru. Hai sa ne închipuim că este un copac. Privește-l! Are rădăcini, trunchi, ramuri, frunze... vezi culorile și detaliile... frunzele se mișcă sau nu... lumina cade într-un fel anume pe el... Pipăie-l cu mâna. Imaginează-ți mâna ta plimbând-se pe el, legănând frunze. Asperitățile trunchiului, mătasea verde a frunzelor... Apoi ascultă! Foșnetul... adierea de vânt care face ca asta să se întâmple. Sau mergi mai departe. Închipuie-ți că poți auzi gâzele care freamătă pe frunze sau umblă pe trunchiul lui. Stai și ascultă. Poți auzi chiar seva ridicându-se din pământ prin trunchi către frunze... Apoi miroase. Simte în nări mirosul lui specific. Sau aromele din jur. Și simte în gură toate acestea ca și cum ar fi un gust anume. Ar trebui să simți ca și cum, deși atenția ta a fost doar spre tine și copac, ai simțit un întreg areal! Ai umplut spațiul dintre tine și el și încă mult în jurul vostru. A-ți fost una. Un întreg! Tu ai fost întreg!”

Ai realizat astfel un prim pas, dar l-ai făcut și pe al doilea spre starea de prezență! Ai liniștit mintea! Atenția ta a fost îndreptată spre A FI. Iar timpul pare că nu mai există. Lasă deci gândurile în voia lor, nu le bloca dar nici nu zăbovi asupra unuia. ”Privește-ți ”gândurile ca și cum ai fi la un film, la cinema. A venit – ca o imagine fotografică – privește-l, dacă vrei descrie-l și derulează imaginea ca pe Instagram. Treci la următorul cadru. Maestrul zice să nu te ”prindă” nimic din tot ceea ce faci la un anumit moment! Iar o minte ”odihnită” fără mulțimea de gânduri care s-o inunde, găsește soluții la probleme care par la un moment dat de nedepășit. Și asta e o parte din a fi prezent. 

Dacă faci asta pentru prima dată e suficient să observi că ai gânduri. Mulți dintre noi, prinși în mulțimea de lucruri ”de făcut” nici măcar asta nu vedem. Iar dacă faci asta, următorul pas e să observi dacă vin gânduri asemenea sau pe aceeași temă și foarte des. (ar fi bine să le notezi!) Este posibil, uneori, să te simți sufocat de griji, probleme, situații sau persoane. Ce poți face? Să nu reacționezi la tot ceea ce vine spre tine. Mai întâi simte, apoi gândește, apoi vorbește sau acționează. Simt nevoia să dau un exemplu: Faci ceva la job și e urgent de finalizat. Iar cineva din jurul tău te tot întrerupe. Fie e prea entuziast, vorbește tare și te implică mereu și pe tine să răspunzi, să-l ajuți cu ceva sau să-i dai un răspuns. Iar tu nu te mai poți concentra pe task-ul tău. Și reacționezi. Uneori mai dur, alteori mai soft – pasiv-agresiv. Indiferent cum te vei simți după vei avea o ”scurgere” de energie care nu-ți va mai permite să fii la fel de eficient în perioada imediat următoare. Vei realiza task-ul dar mai lent și câteodată și mai prost. Iar la sfârșit vei fi stors. Cum ar putea fi rezolvată problema? Păi în primul rând te oprești din ce faci, respiri adânc și vezi ce simți. Iritare, furie, neputință? Ce gânduri vin? ”Îi crăp capul prostului? ” ”Îi zic vreo două și-i închid gura!” ”N-am ce face dobitocului, mă opresc și-l rezolv că altfel nu pot să-mi fac treaba!” Cel mai simplu e să alegi să comunici non-violent: ”Domnul meu, flecăreala ta mă face să mă simt iritat. Știu că nici problemele tale nu sunt simple. Aș putea să-ți ofer atenția mea imediat ce îmi termin situația prezentă din fața mea.” Iar ideea asta îți poate apărea în cale doar prin exercițiul tău de prezență. Ești acolo, în acel timp și in acel loc. Ai simțit, ai permis ”problemei” să existe. Nu ai negat-o și nu ai reacționat. A venit pe loc cea mai bună rezolvare. Cea mai elegantă! Iar acesta e doar un mic exemplu. 

Să presupunem că ai făcut o ”nefăcută”. Ai greșit ceva, într-un fel. Și nu ai realizat asta pe moment. Ai ajuns acasă și cum spunem popular ”te mustră conștiința” că ai greșit. Te simți vinovat! Nu ai cum să dai un telefon și să ”rezolvi” . În capul nostru e mereu această idee că trebuie să rezolvăm mereu câte ceva!!! Avem greșita impresie că rezolvând fizic am făcut ”undo” la tot. Nimic mai greșit! Pentru că deși aparent, fizic, problema a dispărut, ea a lăsat o urmă, o dâră în noi care nu e la fel de ”vizibilă”. Această urmă trebuie și ea luată în considerare pentru că nici noi nu suntem numai fizic. Și nici problema nu e. Așa că fă un flash-back la ce s-a întâmplat, la tot ce ai făcut sau nu ai făcut. Descriere lucrurile obiectiv, sincer și musai în glumă!  ”Bă ce prost am fost!” sau ”Acum chiar că am dat cu mucii în fasole!” Vezi ce simți! Simte emoția care a fost generată! Simte-o în corp. Dacă exersezi asta vei putea simți o furie sau o neputință localizată chiar undeva in corpul tău. Și stai cu ea. Descrie ce este, cum este, unde este. Obiectiv, ca la Știri! Vezi, nu spune doar ”Atât am putut, data viitoare o să pot mai bine!” Aici e o mică păcăleală pentru că în loc să remediezi furia, neputința, doar o acoperi cu ceva, în speranța unui viitor care nu există. NU avem decât prezentul. Doar aici poți cu adevărat rezolva lucruri. Acceptă! Doar așa nu mai poți da putere unei emoții care se poate stoca în corpurile tale (fizic, emoțional, mental). Și glumește!!! Cu alții dar mai ales cu tine însuți! Gluma e imparțială!  Poți chiar să-ți spui: ”Aha! Interesaaaant! Ce situație interesantă am creat!” . Maestrul zice ” Să fii serios doar când glumești cu tine!” Când râzi iei puterea oricărei emoții suprimate. Încearcă! Cu cât nu o negi, dar o descrii sincer, obiectiv și glumeț, ea se dizolvă ca și când n-ar fi fost pe acolo. Iar asta va face ca tu să ai un corp întreg, sănătos pe termen lung.

Un al treilea pas este să ”dai drumul” la tot! Dar în primul rând la tot ceea ce crezi că ești tu azi! Să te vezi pe tine așa cum ești și să începi să cultivi în tine anticiparea că te îndrepți acolo unde trebuie. Știi cu fiecare celulă a corpului tău că ai înțeles procesul și drumul, că ți-ai propus corect ținta pe care vrei să o atingi și vei ajunge acolo și fizic. Despre asta o să povestesc pe larg într-o altă scriere. 

Dar mai presus de toate a fi prezent înseamnă să permiți la orice să existe! Unei emoții negative, chiar și unei persoane și a unei situații! Totul este perfect în Creație! Fiecare lucru are două capete, două versiuni, plus și minus. Permite Creației să existe! Doar în felul acesta tu vei permite să exiști AICI și ACUM! E starea ta de prezență. Totul e perfect așa cum este. Și doar în acest fel nu vei mai da putere la nimic din ce vine spre tine. 

Mentalul colectiv uman rumegă în gândire cu precădere doar lucruri negative, iar când prinde ceva ”pozitiv” se emoționează peste poate și cade în uimire și exaltare. Nimic nu este mai morbid decât asta. Să rozi la nesfârșit ceva care te epuizează și să cazi în admirație la ceva ce îți face sau produce plăcere!!! Popular aș spune că nu există ”boală” mai ”păcătoasă”! Sau moarte mai sigură, dacă e să fac o glumă! 

Maestrul zice: ”Singura admirație sănătoasă e cea pe care o ai față de Creație. Doamne, cât de frumos ai creat totul! Mulțumesc că m-ai creat și pe mine la fel!”

Vă las acum cu acest gând! Fiți prezenți! Pe data viitoare...

 

 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nunc Tempora

Oglindă, Oglinjoară!