Postări

Clarificare

Imagine
            Am început acest blog cu o intenție clară. Pentru mine! Pe măsură ce a trecut ceva timp am avut ceva îndoieli că dacă cineva va ajunge aici  - din greșeală sau printr-o sincronicitate a Universului - nu va avea destul de clară această întenție a mea. Sau poate că, printr-o mai mare înțelegere din partea mea, acum înțeleg cu totul altceva decât a fost acum un an sau doi.      E drept că am început să scriu din nou din dorința de a-mi explica mai bine mie însămi tot ce trăiesc. Și din prea plin, pentru a-mi aduce aminte în perioade mai puțin clare de tot ce am!       Deci!     Am creat acest blog și club de viață bună din căutarea mea inițială de mă alătura elitelor care trăiesc bine. Dar ce însemnă să trăiești bine? Să fii bogat? Să fii sănătos? Să fii fericit? Să ai o viață ușoară? Sau... nici un sau! Aici e un ȘI! Și toate cele înșirate de mine pe sfoara rândului de mai sus. Dar și o viață ...

Judec - deci Exist!

Imagine
  Mă întorc la Descartes și la îndoiala lui metafizică. La ce-mi trebuie?! Eu doar judec. Atunci când am impresia că gândesc, de fapt eu doar judec. Aș putea închide aici scrierea mea fățarnică și gata: Judec, deci exist!  M-am născut să pun în ecuații tot ceea ce mă înconjoară. Cunoscut, necunoscut, vreau să rezolv. Dar am la dispoziție doar întreaga mea măsură, stabilită și recunoscută ca fiind gândirea mea, modul cum eu evaluez lumea și viața. Cât de puțin! Nu vă bucurați, că și voi sunteți la fel. Pentru a descifra atât ceea ce zic eu că cunosc dar și neprevăzutul care vine spre mine fac doar pași pe loc pentru că nu am la îndemână decât puținul. Pentru a găsi nelimitatul, infinitul trebuie să fac loc la absolut tot ce vine spre mine, fără a mai cataloga ( a se citi – judeca) dar trebuie să mă îndoiesc de el.  Cum fac asta? Cum găsesc răspunsurile? Punând întrebările corecte. Am citit cu ceva timp în urmă o carte. Nu m-am îndoit de ceea ce spunea pentru că eram într-o...