Durere în roata de hamster


             

        Nu sunt medic, nu sunt nici om de știință. Doar un iscoditor și un cercetător al propriei mele existențe. Iar pe parcursul ”drumului” către mine însămi mai aflu lucruri despre cum funcționez eu (sau voi) și le pun pe aici spre aducerea-mi aminte sau spre luarea la cunoștință a voastră. Dacă vă interesează subiectul! Atât...

Am auzit în jurul meu în ultimii ani foarte multe lucruri pe care nu le-am înghițit ușor. Sunt un Toma necredinciosul și eu. Am luat și multe alte lucruri ca atare. Dovada că am credință totuși. Unul dintre cele pe care le-am crezut fără a înțelege pe deplin mecanismul a fost că noi, umanoizii de pe Terra ne învârtim într-o roată de hamster din care ne e foarte greu să ieșim. Facem mereu aceleași lucruri așteptând rezultate diferite, reacționăm mereu identic la aceiași ”stimuli” externi, vrem să fim sănătoși, mergem pe la doctori dar doar ne ameliorăm starea dar nu ne vindecăm sau ne dorim mereu lucruri în viața noastră dar ele nu apar. Și parcă cu cât ne încordăm mai tare, cu atât Universul sau Dumnezeu sau Forța care mișcă lucrurile nu conjugă să ne asculte.

Cum se vede treaba, problema are multe capete. Azi vreau să apuc unul și să-l deșir un pic. Să văd unde mă duce...

Plec de la ipoteza că (o să-i spun pe numele cu care îmi este mie ușor să vorbesc) Dumnezeu a creat totul perfect. Deci și pe mine – creația Lui. Tot ceea ce sunt eu – Trup, Minte, Spirit – este perfect creat și funcționez după ”legi” perfecte. Totul este menit să funcționeze fără eroare. Am în mine toate manetele și instrumentele necesare. 

Atunci când un mintea mea generează un gând (impuls electric), în creier are loc o reacție biochimică, substanțe chimice se eliberează în întreg corpul meu, ca  niște mesageri ai gândului emis și activează un set de reacții corespunzătoare ale acestuia prin care îi spune că ”OK! Simt acum exact ce gândești tu!”. Fie că sunt neurotransmițători sau neuropeptide sau chiar hormoni, toate aceste substanțe chimice prezente în corpul nostru este dovedit științific – deși nu se prea vorbește – că sunt răspunsuri directe ȘI la prezența unui gând trecut prin creierul nostru. Întreg sistemul nostru nervos reacționează la stimuli – fie că sunt interni sau externi – iar fiecare celulă din organele noastre de simț trimite feedback creierului (organul care monitorizează în permanență cum se simte corpul. Putem emite o axiomă? Putem! 

”Când gândim – începem să simțim. Când simțim – începem să gândim corespunzător.”

Nici nu mai contează care dintre ele vine primul, gândul sau simțirea. Înlănțuirea celor două ne creează în mod cert modul în care reacționăm, personalitatea noastră și chiar tiparul mental al gândirii noastre. Practic definește starea noastră de ”A FI”. Cine suntem noi și cum arată în fiecare moment realitatea noastră. Simțiți și voi cum se mișcă roata hamsterului?

 

Hai să iau un exemplu. 

 

Pleci dimineața de acasă către job. Iar gândurile tale pornesc năvală legate de ce te așteaptă acolo. Discuțiile cu colegii sau cu partenerii, problemele rămase nerezolvate la care nu le-ai dat de cap, situațiile dificile pe care trebuie să le depășești. Iar mintea ta emite deja gânduri de panică, furie, frică, nesiguranță. Corpul tău va emite automat, ca răspuns la acestea prin generare de hormoni de stres: adrenalină, cortizol. La toate astea, creierul va crede că ești în pericol de moarte și în loc să ”calmeze spiritele” prin organele și glandele tale, le va determina să se pregătească de luptă, va genera si mai multă adrenalină. Corpul tău va fi în poziția de luptă sau fugi, mintea ta pe pilot automat va genera alte gânduri de același fel. Tensiunea arterială crește, pupilele se dilată, tu ești din ce în ce mai supărat și devii chiar furios că treci prin toate lucrurile astea. Ajungi la muncă și nu vei găsi soluții la probleme, ba din contră, vei pune paie pe foc, te vei certa cu toată lumea sau vei deveni și mai panicat și mai stresat. 

Simți cum se învârte rotița de hamster? Simți cum parcă nu ai avea scăpare? 

Peste tot, în cercul select al elitelor spirituale se spune foarte des să îți anulezi mintea! Cum mama lui, să fac asta? Sau să o pun să gândească altfel! Nici asta nu cred că sunt/suntem în stare să o facem cu adevărat. Puterea gândirii pozitive există, asta cred. Dar cum ajung eu la ea când sunt în groapă, sau în gaură financiară sau și mai rău într-o depresie? Spune-i unui om care s-a lovit la degetul mic de la picior de colțul mobilei prin casă să nu se gândească la durerea care la podidit din senin! N-o să-i iasă. Și ăsta e doar un exemplu minor... Și apoi mintea am „educat-o” în foarte mult timp, încă înainte să ne fi născut se pare. Cum să fac „undo” la tot ce este ea și știe ea să facă? 

Cred că în primul rând trebuie să îți cunoști mintea. Nu spun încă acea vorbă mare cu ”să te cunoști pe tine” dar știu – pentru că am testat la mine – primul pas e să începi să cunoști cum gândești TU. Cel care ești. Și asta nu se face decât prin trei pași. Când te-a lovit vaca (n-am găsit altă rimă!) și durerea în toate formele ei de manifestare apare, primul pas este să te oprești de tot. Asta o poți realiza numai dacă îți propui ferm și concret. Doare – te oprești! Pasul doi – observi ce simți. Vezi durerea. O povestești, stai cu ea. O să revin la asta, că aici am descoperit niște chichițe. Pasul trei este de fapt un pas 0. Poți face pasul 1 și 2 doar dacă știi deja că mintea, durerea fac parte din ce ești tu. Fac parte din tine. Și că tot ce ți se întâmplă  - într-o formă sau alta – doar tu ai creat! Tu ești singurul responsabil. Altfel, n-o să-ți iasă! Mintea o să caute „vinovați de serviciu” peste tot în afara ta. Iar tu o să fii mai prins în capcană.

Cumva durerea va trece, zic bătrânii că timpul le rezolvă pe toate. Eu știu că totul e ciclic. Dacă și tu accepți măcar această idee, ai o șansă, îți dai o șansă să ieși. Doar de tine depinde! Orice ajutor din afară – în orice formă vine el – fie ca e un prieten, medic, autoritate, etc. sunt doar bonusuri care-ți sunt oferite de Dumnezeu/ Creator/ Univers să te ajute pe termen scurt.  Apucă-le cu o mână, dar cu ambele apucă-te să te vezi pe tine, Întregule și Creatorule care ești! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nunc Tempora

Starea de prezență

Oglindă, Oglinjoară!