Materie și Spirit



De la René Descartes citire (cel care spunea frumos ”Cuget deci exist”) adică de prin secolul al XVII lea ne vin foarte multe concepte de relevanță în matematică, dar și în multe alte domenii. Tot de la el a pornit și conceptul modelului mecanicist al Universului. Conform acestui model, Universul ar fi controlat de legi previzibile. Nu-l învinuim pe Descartes pentru inducerea în eroare! În acel moment nu putea concepe că spiritul și materia sunt la fel. Așa că a ”dispus” ca de materie să se ocupe știința, iar de spirit – religia. 

De altfel, mai apoi, bunul domn Newton, căzându-i în cap nefericitul măr, a pus bazele unei înțelegeri a Universului bazate pe faptul ca energia putea fi explicată ca forță de deplasare a obiectelor sau de modificare a stării fizice a materiei. După teoria lui, toate lucrurile sunt considerate solide, iar Universul este o mașinărie, iar oamenii puteau calcula și stabili cu precizie modalitățile de operare ale lumii fizice. De lumea spirituală se ocupa entitatea numită Dumnezeu – în toate variantele de forme lingvistice și religio-spirituale în care îl putem întâlni. 

Nimic mai incomplet și total nefuncțional, zise Domnul Einstein, când după vreo două sute de ani elaborează faimoasa sa formulă (E=mc2), prin care nu numai că demonstra că energia și materia sunt atât de fundamental legat încât sunt practic unul și același lucru. El a privit atât de mult, de intens și de curios lumina, a cercetat modul ei interesant de a parcurge spațiul, încât cercetătorilor care au venit după el le-a fost ușor să demonstreze că aceasta (lumina) se comportă uneori ca o undă iar alteori ca o particulă. Clar, modelul cartezian al lui Newton era perimat! El nu lua în calcul nivelul cel mai de bază – subatomicul.

Totul din realitatea noastră are la temelie atomul. Chiar și celulele corpului nostru sunt formate din atomi. Și ce conține minunatul: un nucleu, relativ solid și un înveliș (nor) electronic – electroni, protoni, neutroni. Și acum date concrete de la Niels Bohr citire: Volumul unui atom este cu aproape 15 ordine de mărime mai mare decât volumul nucleului! Ceea ce înseamnă că atomul este cam 99,99999% vid! Cu alte cuvinte atomul este 99,99999% energie (nor electronic) și 0,00001% materie. Sau – mai plastic spus – totul în jurul nostru este ”nimic” din punct de vedere material și ”totul” din punct de vedere al posibilităților.

Și nu numai atât!!! 

Pentru că oamenii de știință au fost curioși și au mers mai departe calculând și observând particulele subatomice, acei electroni cu masă infinitezimală, la care au putut relativ ușor să le calculeze și să le măsoare parametri dependenți de energie (lungimea de undă, valorile de potențial electric, etc), dar au observat și că la acel nivel subatomic materia este un fenomen momentan! Au observat că acei electroni (materie infinitezimală) apar și dispar în mod constant, transformându-se din particule (materie) în undă (energie) și invers. Oare unde se duc particulele când se duc? 

Cercetările fizicii cuantice a demonstrat că electronii există simultan într-o gamă infinită de posibilități într-un câmp energetic invizibil și că observatorul (cel care face măsurătorile) poate influența comportamentul energiei și al materiei. Concentrarea atenției sale asupra oricărui loc unde se află electronul, oricare ar fi acesta este esențială pentru apariția electronului respectiv.  ”Efectul de observator” sau ”reducerea funcției de undă” cum o numesc cercetătorii spune că în momentul în care observatorul caută un electron, există un anume punct specific în timp și spațiu în care toate probabilitățile de existență a electronului se reduc într-un eveniment fizic. 

Și de aici lucrurile nu au mai fost la fel! Cele două – spiritul și materia – nu au mai putut fi separate. Ele sunt într-o relație intrinsecă deoarece Mintea (subiectivă) produce modificări măsurabile la nivelul Universului fizic (obiectiv). Am putea extrapola și spune că în acest mod mintea umană poate influența realitatea? Sigur. În acest fel creăm totul în jurul nostru. Așa ne creăm viața și realitatea pe care o trăim? Sigur – da. 

Nu știu ce descoperiri vor fi mâine. Ce facem azi cu ceea ce știm?  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nunc Tempora

Starea de prezență

Oglindă, Oglinjoară!